Balada ţânţarului

Eram gata să mă bag în pat.Se mai terminase o zi.Stângeam becul în timp ce-mi setam alarma.Se terminase şi forfota din stradă şi de la vecinii de deasupra.Era linilşte.Credeam că sunt singur în cameră:mă înşelam.Se auzea,tot mai tare,tot mai clar,tot mai stresant un bâzâit.Era el,ţânţarul.Se apropia nepăsător de mine.Habar n-avea.E prost.E prost pentru că noaptea stă pe bec.E prost pentru că face zgomot,pentru că nu ştie când să se oprească,pentru că nu ştie să vâneze,pentru că vine la mine,neavând habar că etajul de deasupra îi poate sătura întreaga familie,pentru că se izbeşte în geamuri până când nimereşte fereastra larg deschisă,pentru că nu ştie să acţioneze,deşi e criminalul nr.1 când vorbim de animale,pentru că femela,neplăcându-i polenul,a încercat sângele,în timp ce masculul a rămas umil la dieta de polen.

A întrecut măsura.Nu mă vedea,nu mă simţea,se izbea cu neruşinare în mine.Mi-am dat palme,încercând să-l prind.Nu se mai auzea.M-am culcat din nou,în speranţa că mă va lăsa în pace,că-l va lua vântul,că va muri,că i se vor rupe aripile.Degeaba.Se apropia din nou,fără pic de prudenţă,indiscret,de data asta aşezându-se pe mine.Totuşi îl admiram:a trecut de geam,de plasa de ţânţari,de uşa de la balcon,de perdea,de aparatul anti-insecte băgat în priză(nu că mi-aş fi pus mare încredere în el),şi a ajuns la mine.Era o mama grijulie,culegea mâncare pentru pui.Mi-era milă:trebuia s-o omor repede,fără să simtă.20 de minute am alergat după el,încercând să nu-l pierd din ochi.El zbura agale,din când în când trecând sadic foarte aproape de mine,umilindu-mă.

Era prea de tot.Eram istovit.Concepusem un plan.Am stins becul,trecând liniştit în pat.Aşteptam.A venit,cu aceeaşi indiferenţă.S-a aşezat pe genunchi.Era ultima şansă.Cu o mişcare a mâinii am încercat să-l înşfac.Îmi trecuse printre degete,dar am reuşit să-l ating,cât să cadă.Şi a căzut.Nu-l strivisem.Încă.Se zbătea,fără rost.Eu râdeam de el.L-am aruncat pe fereastră,lăsându-l să moară în chinuri.

Biruisem.M-am băgat în pat obosit dar mândru,fericit că voi avea cu siguranţă o noapte liniştită.Dimineaţă.Aveam mâncărimi pe picior şi mână.Visasem?Pe perete,la căpătâiul patului stătea nemişcat,el.Eu-umilit peste putinţă.El-indiferent.Cu o mişcare nesigură,am încercat să-l omor pentru ultima dată.Ratasem,el luându-şi zborul.De data asta era sătul,cu sângele meu care-l trăgea în jos.Avea mişcări greoaie.A doua lovitură mi l-a adus în palmă,strivit,aplatizat,mort.Eram sigur că-l omorâsem.M-am spălat pe mâini,în timp ce mă scărpinam.Puteam omorî orice ţânţar.Mi se părea un fleac:noaptea următoare n-am mai dormit…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: